Toane de țăran

Demiterea directorului Ionel Tescaru de la conducerea Companiei de Apă l-a adus pe Toma, primarul falit, în postura de agresor și pe Tescaru în victimă. Dacă până acum biciul lui Toma atingea năpraznic fluturașul de salariu al directorului și trăgea împrăștiat printre fotoliile ocupate de personaje însemnate din oraș, consoarte, amante și alte asemenea finețuri instalate decent prin Compania de Apă, acum sarcina unor explicații aparține primarului.
”De ce nu ieftinești apa, primarule?”, îl întreabă consilierul local Silviu Roșioru pe toate posturile de televiziune.
– ”Când ieftiniți apa de la robinet?”, îl întreabă curios și moderatorul de la televiziunea mogulului.
– Vom vedea , vom vedea răspunde primarul încurcat.
– ”Dar cu salariile cum faceți? Le micșorați?, întreabă curios crainicul unei alte televiziuni așteptând răspunsul cunoscut din partea primarului.
– Mai vedem, nu putem acum, răspunde primarul la fel de încurcat, pentru că acum omul său trebuie să se bucure de privilegii.
”Le lăsați așa de vă ghiftuiți și ce veți face cu armatele de piloși de la Companie pe care le tot acuzați până acum”?, întreabă supărat un ziarist din opoziție care nu a mai prins loc la masa puterii. Acestea sunt întrebările care îl străpung pe Toma ca niște săgeți, după isprava sa. Ce credeți că va răspunde jupânul în fața cetățeanului de rând pe care l-a mințit vreme de doi ani că-i ieftinește apa? Este prea încurcat în asemenea jocuri și încă nu s-a dumirit ce i se întâmplă. Fiu de țăran, învățat cu sapa, Toma nu știe să-și ordoneze viața ca un om de ispravă. A ajuns la vârsta asta plin de datorii și obligații de nu se poate odihni o clipă liniștit pe perna sa. Credeți că-i este ușor ca zi de zi, oră de oră, din zi și din noapte să-i bată cămătarii la ușă. Să-i sune îndelung telefoanele și de la capătul firului să-l amenințe bancherii și oamenii pe care i-a băgat în faliment sau i-a lăsat pe drumuri după ce a distrus, rând pe rând, fiecare afacere? Face ce i se spune și i se spune prost, din ce în ce mai prost. Se pare că a fost un executant fidel până acum a unor ordine venite de sus, dar s-a stricat și el. Ca și jupânii. Unii s-au dus la cele veșnice, alții au luat Alzheimer și nici măcar nu-l mai cunosc. Acum execută ordine mici de la apropiații săi ca un robot fără să treacă prin intelect dacă este bine sau rău, dacă este legal sau nu, dacă este moral sau nu. Semnează hârtii și ține discursuri despre cele mai ciudate subiecte fără să se întrebe dacă interesează pe cineva ce vrea și ce face el. De exemplu a zugrăvit gardul unității militare cu sute sau chiar milioane de euro. A vrut să fie frumos și oamenii să se plimbe pe acolo. Nu i-a trecut prin minte că pe lângă cimitir nu se prea plimbă oamenii cu copii de mânuțe pentru că așa ceva nu se face. La fel a făcut prin tot orașul, numai prostii. Între timp, în cimitirul său îngrijit și cu gardul vopsit a murit un om al străzii. A murit sărac, flămând, în frig. A simțit pe pielea lui guvernarea primarului de Țintești și a decis că nu-i mai trebuie. I-a cedat organismul plăpând. Câți oameni nu privesc cu deznădejde cum s-a înșurubat și cum se înfruptă acest individ cu haita sa de cotropitori din bugetul acestui oraș. Pe ei nu-i ajută nimeni în fața abuzului acestui țăran.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*