Mai plimb-o, măi, mai plimb-o!

Se spune că Boșcoduț s-a dus și el la americani, după ce a devenit mare șambelan la Palat. A intrat într-o sală de concerte cum n-a mai văzut. Numai că acolo la parter stăteau negrii și la etaj, albii. Tare mândru s-a mai simțit Boșcoduț. Era deosebit, era divin. Deodată i s-a făcut de treabă mică. Se tot foia în lojă, până ce însoțitorul lui, unul Teleangă, l-a întrebat:
– Ce s-a întâmplat, șefu, vă trebuie ceva?
– Nu, răspunse Boșcoduț, aș vrea să fac pipi.
– Nu-i nimic, îi răspunse Teleangă, puteți face de aici.
– Cum, pe cei de jos?
– Da, șefu , îi răspunse politicos Teleangă.
Se pune Boșcoduț și face treaba mică pe cei de jos, mândru de el, că a ajuns așa de mare.
Venit acasă Boșcoduț s-a dus la teatru, în orașul unde el era cel mai mare Boșcoduț. Îi venise să facă treabă mică, pișulică. Convins că aici regulile de peste apa cea mare sunt perfect valabile, Boșcoduț îi dete drumul de la loja cea mare. Ăștia mici de jos au sărit ca arși, dar când au văzut despre cine este vorba au tăcut chitic. Teleangă, care se odihnea lângă Boșcoduț, era încântat. Numai că la un moment dat cineva sparse tăcerea. Unul de sub lojă răcnea din toți rărunchii:
– Mai plimb-o, măi, mai plimb-o!
Probabil se săturase săracul să o tragă numai el, când putea să-și împartă suferința frățește cu ceilalți.
Cred că v-ați prins, este un banc de pe vremea împușcatului. Numai că astăzi mi-a trecut prin minte după ce am văzut un om de afaceri bătut de soartă de foștii săi prieteni și colaboratori. Este cam urât ce i se întâmplă, dar nu putem să-l ajutăm decât făcând haz de necaz. Așa că îi strigăm și noi lui Boșcoduț:
– Mai plimb-o, măi, mai plimb-o!
Nu ați înțeles nimic? Cui îi pasă, noi am scris pentru Boșcoduț!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*