La Securei ! Episodul N+3 Când omul cu cățelul s-a întors de la bulău

– Bună treabă, zise Micul Procuror, ce stătea cu picioarele întinse pe măsuța scundă, pe care chelnerul îi servise cafeaua. S-a întors prietenul meu, Costel. A fost la bulău, închis pentru comportament indecent cu animalele.
– Da, ce a făcut, mă, se miră consilierul poporului, care se uita lung afară, pe ușa deschisă, unde, un om deșirat, murdar, cu părul vâlvoi, părea că paște un cățel pe stratul de verdeață.
– Păi, a făcut lucruri urâte cu animalele, spuse Micul Procuror și tăcu brusc, întristându-se ca din senin.
– A, înțeleg, zise, luminat consilierul poporului, face lucruri urâte cu animalele. Vai de el, mai zise consilierul poporului și se adânci în meditația lui.
Nu prea îl mai interesa Micul Procuror, pentru că se purtase ca un caraghios cu el. Avea de rezolvat o problemă foarte importantă și când s-a văzut în situația de a lua o decizie corectă s-a dat după cireș. I-a spus șefului că este indisponibil și s-a dat la fund. De atunci consilierul poporului caută un om care să-i asculte păsul, dar nu este nimeni dispus. Îl aștepta pe Nesov, marele Nesov,- Banditul, șeful organizației de bază, dar parcă a intrat în pământ. Nu-i de găsit de vreo trei zile.
– A dat de dracu ăsta, zise Micul procuror și încercă să se ridice din fotoliu.
– Cu cine vorbești, măi, îl întrebă iritat consilierul poporului, care abia se mai putea abține să nu sară la scandal.
– Spuneam și eu așa, spuse pe fugă Micul procuror și părăsi cârciuma, grijuliu să nu agațe firele de curent ce se împleticeau pe podea.
– Îl mănâncă pielea, spuse consilierul poporului, uitându-se lung după cel plecat.
Marele Șarpe se ridică de la locul lui și se apropie de consilerul poporului. Aproape că se ghemui ca să ajungă la nivel lui și îi șopti la ureche.-
– Fii atent, Micul Procuror trădează. S-a înhăitat cu gașca lui Vasilesco și ne vinde câte unul, rând pe rând. Mi-a spus ăla mare, jupânul.
– Știu, îi spuse consilierul poporului, am fost informat de luna trecută, de când s-a dat dispărut de pe vapor. A fost cooptat de băieți. El, Viorel și Emil. Trei pușlamale, mai zise consilierul poporului și se ridică. Privi lung către Marele Șarpe, îi strânse mâna și îi strecură în podul palmei un bilețel. Se răsuci pe călcâie și dispăru în stradă cu pași vioi. Între timp, Marele Șarpe, care sesizase că este filat din poziția ”ascultat” de cârciumar se retrase într-un colț de unde strigă tare către chelner.
– Hei, chelner, o apă cu lămâie!
– Vine băiatul, strigă chelnerul vesel, care își abandonă poziția de luptă și se repezi în spatele barului.
Afară, omul cu cățelul se căznea să scoată animalul din iarbă. Acesta refuza și lătra hotărât la stăpân, trăgând disperat de zgarda murdară și zdrențuită.
-Tare îți mai place să fii smucit, repeta într-una omul cu cățelul, trăgând din ce în ce mai hotărât de cățel. Tare îți mai place! Într-un târziu reuși să scoată animalul din iarbă și se îndreptă către casă. Era din ce în ce mai șters, mai fără vlagă.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*