La Securei – episodul n+2, Operațiunea – ” Bobul mare !”

Bebe Nistoreanu , jupânul care se ocupa cândva de cultură, presă, cârciumi și taverne și care îl avea drept vârf de lance pe Cornelius Fănică, tocmai ce poposea în fața locului de adunare a băieților. Erau toți. Doar ochii lor albaștri mai licăreau vioi, în timp ce trupul lor suferise modificările specifice trecerii nemiloase a timpului. După ochi erau inconfundabili și până și lacrima mereu suspendată de la ochiul stâng era la locul ei la marea lor majoritate. Îi spuneau Profesorul, chiar dacă nu părăsise niciodată mediul cazon și nici nu prea avea carte. Dar era nativ, știa să comande. Și comanda bine. Nu ieșea literă pe ziar fără voia sa și Cornelius, neînfricatul Cornelius, lovea cu slova sa în moalele capului dușmanului de neam. S-a dus Cornelius, s-a dus la ăl de SUS, dar a lăsat în urma sa un om de valoare. A preluat ”zapițeria” și a modernizat-o. În cuget și-n simțiri. Și când te gândești că e strădania unui biet morar, mai că nu-ți vine să crezi. Când și-a scris angajamentul nici nu știa să scrie. Avea tulei în loc de mustață, dar să vezi ce om e acum. Ce om a făcut morarul din el! Cu aceste gânduri, frământându-i intelectul, o croi către cârciumă din fața băieților săi care îl așteptau spășiți la intrare. Întâlnirea se produse în liniște, doar cele mai fine gesturi fiind admise într-un astfel de protocol. În rest tăcere, tăcere deplină! Vorba Micului Procuror, cuvânt de temelie în profesia sa.
-”Discreția totală este cea mai periculoasă armă!”, zise Micul Procuror și se cufundă mândru în fotoliu.
Erau vorbele profesorului și se considera mândru că a putut reține o astfel de frază, atât de importantă atâția ani, fără să-i altereze conținutul.
-Așa este, întări Bebe, este fraza de căpătâi a profesionistului! Se răsuci în fotoliu și se uită către barman.
-Adu, te rog o apă plată cu lămâie!
-Imediat, strigă barmanul, destul de sprinten după ultima avertizare a patronului. Intrase în conflict cu un securel și se credea că stăpânește situația. Nu a fost deloc așa. Securelul a raportat și a tăbărât patronul pe el. Doar intervenția Micului Procuror l-a făcut să-l mai lase o perioadă în probă. Avea cârciumă cu specific și mare încărcătură emoțională, așa că nu se putea încurca cu civili. Nu avea cine să-l înlocuiască, ăsta a fost norocul său.
-Cum spui Nesov, că faci? îl întrebă Profesorul pe Nesov-Banditul, care luase poziția de luptă ” Ascultat”?
-Fac bobul mare! Bobul mare din cel mic!
-Și cum așa, se minună Profesorul, care își încruntase sprâncenele gata de atac. Era sigur că Nesov se cam întrecuse cu băutura și acum nu gândea limpede.
-Cum faci, băi, bobul mare? Cum îl faci?
-Simplu, răspunse Nesov-Banditul. Îl bag la apă și îl scot numai atunci când îmi place de el.
-Așa, așa, hai că vii de acasă. Deci iei bobul, îl bagi în apă și el crește mare și voinic. Bravo, Nesov! Ești cel mai deștept colaborator. Cornelius mai era așa deștept, dar și ăsta de i-a preluat afacerea e la fel. Îi merge mintea strună! Bravo lui!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*