La Securei ! 1. (când rebusul nu dă cuvântul corect)

Înghesuială mare la cârciuma secureilor. La una din mesele dinspre geam trei securei se căzneau să surprindă sensul dorit de mai marele șef într-un cuvânt aruncat într-un rebus cam pestriț. Nu mai văzuse un asemenea exemplar pe aici și întreaga comunitate era cumva surprinsă de o astfel de apariție.
– Ce să fie oare, Costele?, întrebă Vasile, fostul adjunct, mai mult retoric, pentru că nu se aștepta ca interlocutorul să spună ceva. Era om cu cap, nu grăia decât la ordin și acum ordinul era să tacă. Dacă era vreun secret!
– Nu știu Viorel, habar n-am răspunde Costel într-o doară, uitându-se timid către ușă. Intra micul procuror și era nervos.
– Sigur s-a întâmplat ceva pe la Palat, îi șopti lui Vasile și se ghemui în poziția de luptă, ”ascultat”.
Micul procuror nu-l văzuse. Se duse țintă la bar și comandă o apă cu lămâie. Era băutura sa preferată când era nervos. Bău un pahar cu sete și se întoarse către sală. Era plin, dar surprinse câteva chipuri noi.
– Hopa, se întâmplă ceva, își zise micul procuror și îi șopti cârciumarului;
– Mai toarnă una mică, dar stoarce mai multă lămâie, să-mi iau jocul de la rotule.
Barmanul se execută imediat, știind cam unde bate micul procuror și îi stoarse lămâia toată.
– Hopa mă, da ce-ai de faci așa ? îl întrebă Iulică, ce ai de dai din cot ca un smintit. Te-a luat curentul?
– N-am nimic, șefu se scuză cârciumarul, care tocmai ce terminase freșul și îl turna într-un pahar cu picior.
– Am avut o altercație aseară și m-am cam lovit.
-Bine, bine, zise micul procuror, căutând să încheie discuția, pentru a nu mai auzi urmările. Ar fi fost nevoit să raporteze și azi era prea cătrănit să mai scrie ceva. Își bău paharul de suc și se îndreptă către rebusiști.
– Ce faceți voi aici? întrebă mirat. Păi astea sunt formulare de sus. Unde dracu le-ați găsit.
Ca la un semn toți secureii se ridică de la masă speriați.
– Aici l-am găsit șefu, să mor eu, se apără Vasile, care părea cel mai mare în grad de la masă.
– Mă, tu minți, i-o întoarse Iulică. Minți de îngheață apele și îi bagi pe ăștia mici în rahat.
-N-am știut, șefu, să mor eu. Și nici măcar nu este corect.
-Lasă rebusul în pace, dă-l încoace!
Micul procuror prinse rebusul, îl împături iute și îl băgă în buzunar.
– A trecut Ion pe aici și voi habar nu aveți. Să vă fie rușine!
Părăsi barul mai supărat de cum sosise. Trânti ușa după el spre surprinderea cârciumarului care i se feri în ultima clipă din cale.
Ce-are ăsta? întrebă către secureii de la masa de la geam.
Nu-l băgă nimeni în seamă.
revenim!
Urmează 2.( pilula de junghi)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*