”La Securei”! 9 (când Iulică își dă arama pe față)

– Tu știi ce-i ăla palan, mă? îl întrebă Carlos-Șacalul pe unul din noii veniți aliniați pe punte în fața lăzilor cu scule.
– Lasă-l, măi, în pace se repezi Viorel-Rechinul și îl trase de mână pe Iulică. Vino aici, îi zise el și îl scoase din raza privirii isterice a Șacalului. Se întoarce către acesta și se tângui de câteva ori pe picioare până se înfipse bine în podea.
– Pe ăștia să-i lași în pace! Nu e treaba ta, completă într-o italiană stricată de emigrant bătrân.
– Ce spui tu acolo? se repezi Carlos la el. Eu sunt stăpân aici, îi mai zise acesta și își scoase ecusonul din buzunar.
– Pleacă, măi de aici, că mă sperii, îi zise Viorel-Rechinul și își răvăși nervos pletele pe umeri.
– Mai vedem noi, îi spuse Șacalul și dispăru sub punte cu pași repezi și mici.
– De el să nu ascultați, le spuse Rechinul noilor recruți. E prost și nu are nicio treabă aici. Ați înțeles, se răsti la ei într-o română tărăgănată.
Noii veniți se uitau cruciș la el, așa cum se uitase și la scena de o violență nemaivăzută pe un vapor. Nu aveau nici măcar o oră de când se îmbarcase și în loc de un tratament demn de pregătirea și experiența lor soarta îi aduse în fața a doi derbedei croiți pe mare fără niciun rost.
– Cine este șef pe aici și cu cine discutăm acum? întrebă Iulică – Micul Procuror, care își revenise în fire și privea falnic peste grupul din fața sa. Era îngrămădit între containere de fier pline cu bagaje și lăzile lor imense pline cu scule și alte mașinării cu care venise pe vapor. Experiența sa și sângele rece îl făcuse să tresară din starea lui latentă de hibernare și parcă aerul de mare îi aruncase coconul cu care se învelise vreme de zeci de ani. Îl îmbrânci pe unul din fața sa și ieși cu greu în fața plutonului pe puntea de jos.
Rechinul se uita mirat la el.
– Da tu cine ești măi? întrebă nervos. Aici eu vorbesc și voi ascultați. Ca la armată.
Iulică se bâlbâi, se cabrase nervos și ridică mâna în aer a revoltă, însă Vasile reacționă.
– Iulică, taci din gură. Treci la locul tău. Încolonarea!
Imediat, ca prin farmec, echipa de zurbagii gălăgioși de pe punte se puse în mișcare și în câteva clipe se aliniară după înălțime formând o formație militară perfectă.
– Mulțumesc, zise cu voce tare Vasile, după ce ieși în fața plutonului. De aici preiau eu.
Rechinul se dădu câțiva pași înapoi, salută scurt și dispăru sub punte după Șacal.
Ce dracu aveți? se răsti Vasile la ei. Voi numai de ordine ascultați, altfel sunteți ca niște derbedei. Rupeți rândurile și comportați-vă ca niște civili, ce dracu!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*