La Securei ! 8 ( când Vasilesco își frige buza)

Rămas singur pe sector, Vasilesco, mai marele securel își încercă norocul la cârciumă. Avea nevoie de o informație și singurul loc unde o putea găsi era ”La Securei”. Locul era gol pentru că era mobilizare generală și toate forțele au fost trimise pe vapor. Pe ”vaporul condamnaților” ai să ajungi, îi spunea mai marele jupân când se enerva pe el și acum regreta amarnic că nu a plecat și el în primul pluton.
Ghemuit la masa prea mică pentru burta sa respectabilă, Vasilesco își aruncă ochii pe un rebus. Era pentru începători, așa scria pe copertă, dar părea destul de greu. A anina, spunea o ghicitoare și îi înfierbântă creierii în cap. Săritură, din patru scria în altă parte, dar el habar nu avea.
– O prostie cu rebusul ăsta! zise cu voce tare să-l audă ceilalți.
Se făcu liniște și mai multe priviri încruntate se opri asupra sa.
– Dar de ce spui că este o prostie?, se răsti la el un unchiaș. Era mare și chel și avea o voce stridentă. Vasilesco se cutremură.
– Zic și eu așa că m-am enervat. Sunt de profesioniști, spuse el și aruncă revista pe masă departe de el.
– Era un copil cu tatăl său de dimineață. Probabil l-a uitat când a plecat, mai spuse namila și se întoarse către gașca sa.
Vasilesco privea în gol, roșu la față de rușine. S-a pus cu un securel bătrân și nici măcar nu-l cunoștea.
– Cine poate fi?, se întrebă în sinea sa și își ciuli urechea. Gașca cea veselă de lângă el era pusă pe șotii. Vorbeau de gagici și de sindrofii fără să le pese că scapă vreun nume. Era o adevărată enciclopedie la gura lor și el sorbea cu nesaț fiecare frântură de vorbă. Era demențial ce putea auzi gratis de la niște veterani. Se duse la barman și îl întrebă viclean.
– Ce au consumat domnii?, că vreau să le fac o cinste.
– Apă cu lămâie, îi spuse barmanul și se întoarse la treaba lui.
– Apă cu lămâie? se întrebă Vasilesco. Achită nota de plată și ieși.
– A plecat ăla mă? îi zise uriașul barmanului.
– A plecat, avea de gând să vă aghezmuiască!
– L-am simțit, replică bătrânul într-un hohot de râs.
– Ăla era Vasilesco, psihotropul!
– Psihotropul? se întrebă toți.
– Pramatia aia!, zise bătrânul și se ridică de la masă.
– Am eu ac de cojocul lui!
revenim

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*