La Securei ! 7.( the sea is our world)

– Ce zici acolo, Iulică? îl întrebă Vasile pe ”micul procuror” care întârziase destul de mult.
Ceilalți așteptau aliniați cu valizele în față și mâna la buzunar unde își verificau pașapoartele așa cum le ceruse Ionoșcuț.
– Părăsim balta Lincă, e prea mică și prea puturoasă, îi zise Ionoșcuț fostului său tovarăș de arme.
– A, bine Ionoșcuț că suntem sănătoși. Nu știu ce vom face pe acolo, dar bine nu e. Eu nu merg cu inima deschisă cum am mai zis și sper să mă mai pot întoarce.
Apăru și consilierul poporului, Dimitrie, care se cuibări lângă Iulică. Îi șopti ceva la ureche și se trase în spatele autocarului, parcat în fața cârciumii ”La Securei”, locul de întâlnire zilnic al turiștilor.
– Sunteți gata? îi întrebă șoferul care deschise cala pentru bagaje.
– Suntem, zise Ionoșcuț și cu pixul în mână bifa pe foia de hârtie, sprijinită pe agendă, fiecare persoană care se urca în autocar.
– Drum bun, dragii mei, le ură Vasilesco, care apăru în ultima clipă dintr-un pâlc de tuia care-l ferise până atunci privirilor celor doi.
– La revedere Vasilesco, să ai grijă de oamenii tăi, îi ură Ionoșcuț în timp ce închidea ușa autocarului în urma sa.
Un nor de fum se ridică și autocarul dispăru din privirile curioșilor lăsând în urma sa multe întrebări și suspine.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*