La Securei! 6. ( intră în scenă consilierul poporului)

– Mai dă-mi o apă cu lămâie, zise Iulică și se îndreptă obosit către un fotoliu.
– Imediat, șefu, îi răspunse barmanul și se întinse după un pahar.
În ultimul timp micul procuror era cam abătut. Nu-i mai intra nicicum în voie și nici nu mai lăsa bacșiș. Din omul generos și distins devenise un mujic, se gândea în sinea lui barmanul. Nici micul procuror nu avea gânduri mai bune față de barman. Devenise neglijent. Ieri, de exemplu, îi storsese o lămâie atât de crudă și de amară că i-a făcut gura pungă. De atunci umblă constipat și este foarte agitat.
Se tolăni în fotoliu și întinse piciorul pe sub măsuța din fața sa până ce-și văzu pantoful pe partea cealaltă.
– Vai de mine ce m-am lungit, se gândi Iulică, căutând în mintea sa un motiv întemeiat pentru observația sa. De ce oare se lungise așa? Să fie de la nervi sau de la vârstă? Nu avea un răspuns logic așa că se adânci în răsfoirea rebusului rămas pe masă după ce l-au ciufulit secureii din schimbul de dimineață.
– Pană de lemn, din două, zise Iulică cu glas tare.
– Ic, răspunse o voce din preajma sa cu o voioșie ieșită din comun.
– Doamne ajută, se recomandă vocea, până ce privirea micului procuror îi atinse chipul.
– A, consilierul poporului, zise micul procuror și se ridică imediat în picioare în semn de cinste și mare prețuire pentru noul venit.
– Stați bine la rebus, îi zise Iulică, în timp ce îi strângea mâna cu bucurie consilierului.
– Una dintre plăcerile mele, îi răspunse acesta și îl invită să se așeze la loc.
– Cum credeți că vor evolua lucrurile în politică, îl întreabă micul procuror curios după un răspuns profesionist.
– Foarte bine, răspunse consilierul poporului, chiar dacă în vocea sa blândă se simțea o umbră de nesiguranță.
– Se întâmplă ceva?, îl întrebă Iulică.
– Nimic important, numai că nu este liniște, îi răspunse consilierul și se ridică brusc. Pe ușă intrase Ionoșcuț, marele șef, care îi făcu un semn discret să se apropie.
– Vă rog să mă scuzați. îi zise consilierul micului procuror și dispăru pe ușă în compania lui Ionoșcuț, marele și fiorosul șef de sistem.
– Ce se întâmplă oare? se întrebă retoric Iulică, privind în gol către grupul de tineri care se amuzau la masa de la geam.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*