La Securei ! 5. (când Ionoșcuț și Lincă ies pe teren)

– Tu ai încredere în el? întrebă Ionoșcuț după ce se așeză confortabil pe fotoliu.
– Am, cum să nu, e om de bază în structura N. Nu se poate fără el nicăieri. E prins în schema de atac.
– Bine, bine, să nu ne audă ăștia. Dar de ce ai ales să ne întâlnim aici?
– Aici se întâlnesc toți de obicei, fără să stârnească bănuieli. Și mai vine și Iulică și deratizează locul când și când. Azi îl aduce pe ăla mic să facă niște cercetări. Poate îl cooptăm și pe el.
– Nu te încurca, n-are stofă. Se dă repede de gol, se înroșește la față, se bâlbâie și varsă totul la presiune. Cocoșatul e altceva. Cu el mergi la război!
– Bine șefu, bine, nu mă bag, zise Lincă și sorbi din cafeaua cu spumă, ce tocmai i-a fost adusă.
– Tu ai cerut cafea? îi zise Ionoșcuț.
– Nu șefu, cred că Iulică, el este cu protocolul. Uite-l!
De la o masă se ridică Iulică și salută respectuos către masa celor doi.
– Să trăiți, să trăiți, zise Iulică.
– Hai sictir, dobitoc, că te vede toată lumea. Ți-am zis să scapi de arătare, că ne dă de gol.
– Nu se poate șefu, fără el suntem pierduți. Și așa am pierdut mulți oameni.
– Să-l aduci pe cocoșat la sediu și fără ieșiri pe teren până ce nu finalizăm. Ai înțeles?
– Am înțeles șefu, zise Lincă și se ridică respectuos când Ionoșcuț părăsi încăperea.
– Ce să fie, ce să fie? gândi în sinea sa.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*