La Securei ! 4. ( la loc comanda)

Abia spre seară Costel a ajuns la punctul de întâlnire. Trebuia să-l găsească pe marele latifundiar și nu i-a dat de urmă întreaga zi.
– L-ai găsit mă, întreabă Vasile, care a ajuns înaintea lui.
– Nu, șefu, nu l-am găsit, parcă a intrat în pământ.
– De la Centru nimic?
– Nimic!, răspunse Costel și căzu pe gânduri. Se înfundă în canapeaua lui obligându-l pe Vasile să vină lângă el.
– Îmi pare rău, Costele că te-am hărțuit așa întreaga zi, dar avea ăla mare treabă cu Cercel.
– Și nu mai există telefoane mobile? îi reproșă Costel epuizat.
– Lasă, Costele, lasă, îi zise Vasile și se ridică nervos. În loc de reproșuri mai bine v-ați face autocritica. Nu ați fost în stare să dați de un om. De Cercel, care lasă urme și la duș. Gata, se îndreptă spre ieșire și porni vijelios către oraș.
Câțiva tineri invadă ambientul bătrânilor securei care stăteau tolăniți în fotolii în așteptare.
– Lasă Costele, zise unul dintre ei, lasă că este bine. Cercel este cu ăla mare și are o misiune secretă. De unde să știe prăpăditul ăsta de Vasile ce-i cu el. Probabil te-a verificat la simțuri. Tu vezi mai bine de jupân că e jale. Face prăpăd ăla pe la Palat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*