La Securei 3. ( când Vasilesco dispare în ceață)

– A venit Iulică astăzi? întreabă Vasile cu o voce gravă în timp ce intra pe ușă.
– N-a venit, răspunse Costel care abia ce se așezase pe canapeaua sa preferată din cârciuma secureilor. Parcă era puțin mai joasă și mai moale. Îi plăcea să se simtă răsfățat chiar dacă mai mereu trebuia să fie în tovărășia colegilor.
– Mă, cică a dispărut Vasilesco! Au dat ăia alarmă la Palat. ”A dispărut grasu”, îi șoptea ”ăla mic” unui curier de dimineață și apele sunt tulburi pe la jupân.
– Și care-i treaba? se apără Costel, care îl și vedea pe Vasile sunând mobilizarea generală. Ăsta e nebun, zicea în sinea sa. Vrea să ne strice sărbătorile.
– Care-i treaba, zici? A plecat cu mălaiu și e grav. Nu știu ce vom face, dar e grav,îi zise Vasile supărat.
– Iulică nu a venit azi, cred că are treabă la Palat. Nici ieri nu a trecut pe aici, dar se pare că și-a schimbat culcușul.
– Ce zici, mă, și-a schimbat culcușul? Ești nebun?
Nici nu termină de vorbit că în prag apăru Iulică, micul procuror. Se uită la ei lung și apoi o croi către bar ca și când ar fi fost urmărit și ar fi vrut să-l inducă în eroare pe urmăritor. Comandă o apă cu lămâie și își puse mâinile în șold.
– Iar începe, șopti Vasile. Ăsta trebuia să se facă artist.
– Ați auzit ce s-a întâmplat? întrebă micul procuror pe un ton foarte mirat. A dispărut Vasilesco! Nu-i de găsit și jupânul a intrat în panică. Nu știu de ce este așa de agitat pentru că și așa psihotropul nu făcea doi bani. Dar, zic și eu.
Termină reprezentația, își dă pe gât paharul cu freș și plecă abătut către Palat.
– Bine a zis-o, zise Vasile cu voce tare și dispăru după Iulică. Costel a rămas singur. Nu știa cum să interpreteze aceste evenimente și nici măcar nu știa dacă erau importante. Se cuibări și mai bine în canapeaua lui și rămase dus pe gânduri. Oare unde a dispărut Vasilesco?

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*