Gabriel Liiceanu ”gustă” puțină ” Manipulare-Uzurpare-Indignare-Exasperare”

N-am citit în viața mea nimic despre Gabriel Liiceanu, cu atât mai puțin din ceea ce a scris el. L-am văzut mereu în conjuncturi mai mult decât îndoielnice și mi-am dat seama că este un lingău. Nici nu a performat cu vreo propoziție care să iasă în evidență și nici măcar de Băsescu nu s-a lipit, chiar dacă îi purta fesul. Îl văd însă acum printre grămezi de înjurături, reușind să-și facă loc printre susținătorii celui cu m—a în gură, pardon pe numărul de la mașină. Asta m-a făcut curios să aflu și eu părerea unuia care își spune că este învățat. Om de calibru greu, cu mare ștaif în astă lume. Iată ce am găsit că scrie românul:

Înjurătura care ne unește
de Gabriel Liiceanu
( fragment de cultură pură)
Acest cuvânt exprimă neîndoielnic cea mai concisă înjurătură din specia celor mai concise exprimări care sunt înjurăturile. Cioran pune de altfel înjurătura pe primul loc, înainte de telegramă și epitaf, ca modele de stil, dat fiind că toate au atins lapidaritatea supremă. În contextul celor șapte litere, înjurătura noastră sună aproape ca o altă abreviere, și este, până la urmă abrevierea aceasta: Manipulare-Uzurpare-Indignare-Exasperare. Eu așa o tălmăcesc. Cred că acesta e subtextul pe care-l scot la lumină, din adâncul ființelor noastre ultragiate, cele patru litere ale cuvântului buclucaș. Și nu vi se pare că fiind cea mai recent activată înjurătură a societății noastre, ea pare mai puțin virulentă decât strămoșeștile înjurături? Proprietatea ei nevitriolantă îmi permite s-o rostesc fără să roșesc. Pentru mine, ea funcționează ca înjurătură mijlocit, obligându-mă să-i caut în prealabil sensul, lipsindu-i forța brută a cuvântului care, în cazul înjurăturilor neaoșe, pleacă precum piatra din praștie cu sens cu tot.

Credeți că e puțin lucru să găsești acel cuvânt care face ca un popor să ajungă, în lumea deconcertantă de contorsioniști a politicului, la diferența fundamentală dintre bine și rău? E oare cazul să ne plângem și să strâmbăm din nas că diferența aceasta e obligată uneori să intre în lume îmbrăcată în hainele umile ale unei înjurături perfect plasate?

Așa ceva? În loc să vină cu fraze bine meșteșugite și să îndemne la calm și maturitate, într-un moment de cumpănă în care președintele țării e rătăcit printre mandoline, Liiceanu îndeamnă și el la război.
Dacă vreți să-i citiți opera mai marelui nostru făuritor de fraze accesați http://www.contributors.ro/editorial/injuratura-care-ne-une%C8%99te/

Be the first to comment on "Gabriel Liiceanu ”gustă” puțină ” Manipulare-Uzurpare-Indignare-Exasperare”"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*