Eu țin cu Firea

Nu mă impresionează Angela Gheorghiu nici ca femeie și nici ca soprană. Nu este nici frumoasă, dar nici urâtă, nici prea înaltă, nici prea scundă, iar de talentul muzical nu zic nimic, pentru că mie nu-mi place stilul. Probabil am ascultat-o de două-trei ori. În schimb îmi place tenisul de câmp. Am și jucat de vreo două-trei ori, dar nu m-am prăpădit după tenismeni. Nu-mi place nici Ilie Năstase și nici Ion Țiriac. Nici după Simona Halep nu mă prăpădesc și nici nu m-am istericat când a luat Cupa. M-am bucurat pentru ea, dar atât. Nici ea nu a avut ieșiri necontrolate, chiar a fost destul de modestă față de situația sa de prim star în lume la tenis de câmp. O apreciez însă pe Gabriela Firea. A avut puterea să organizeze într-un timp foarte scurt o festivitate de primire și premiere a unui sportiv. Putea să n-o facă, prinsă în lupta politică și treburile gospodărești din Capitală sau putea să organizeze ceva mai târziu, într-un spațiu restrâns, controlat, urmând ca televiziunile și media în general să popularizeze evenimentul. S-a dus pe stadion și a încasat-o. Nu este nimic anormal ținând cont că acesta este limbajul de stadion și chiar aș fi trecut cu vederea incidentul până nu s-a ițit dintre pânzele de păianjen Angela Gheorghiu, soprana uitată de lume, care a găsit oportunitatea unui atac. Să fim serioși, Firea nu a făcut nimic exagerat față de ceea ce ar face un primar de bună credință pentru un sportiv de performanță întors învingător acasă. De obicei nu mă bag în păruiala femeilor, dar acum chiar mi-a venit așa din senin să țin cu Firea.

Be the first to comment on "Eu țin cu Firea"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*