Alarmă la Palat! Gaură în scutul energetic!

Slăbit din ce în ce mai mult, fără vlagă dis-de-dimineață și mai ales fără vigoarea gândurilor sale novatoare pentru bunăstarea acestui oraș, prăpădit de alții, baronul de la Palat a intrat la bănuieli.
– Nu cumva mă trădează Vasilesco? se întrebă el, după ce a observat, dimineață, că nu-și mai putea îndoi piciorul cu aceeași voiciune. Fără scut energetic sunt distrus, își mai spuse acesta și păși timid pe pragul proaspăt stropit cu aghiasmă al primăriei.
De când îi dă Fănică târcoale a intrat frica în el. A pus camere pe ușă și are control total pe telefon, dar mai știi? O cană cu aghiasmă acolo, nu strică, iar mirosul de busuioc este înviorător în aerul tare al dimineții.
Urcă scările agale până ce ajunse în biroul secretarei.
– Tare înghesuială aici, își zise nervos după ce își prinse haina în mânerul ușii. Tot așa încurcat a intrat și în birou. Ușile duble îl enervează tare, dar astăzi l-au scos din sărite, s-au înțepenit!
– Cine umblă în urma mea pe aici? o întrebă pe secretară care intrase cu ceașca de cafea?
– Nu știu șefu, nu intră nimeni, răspunse fata oarecum timorată.
– Cum, nici măcar femeia de serviciu nu intră? vezi ce spui, că n-are logică, mai spuse primarul și căută să-și intre în rol. În rolul de primar.
Desface teancul de hârtii și semnează, una câte una, căutând să nu fie cumva vreo una lipită. Se uită la ceas. După Kaisen stă bine, o oră de semnături.
– Doamne, ce mai scriu oamenii ăștia, își zise supărat după ce a făcut scurtă la mâini. O pagină întreagă pentru o aprobare. Se putea și cu două-trei propoziții. Risipă, ăștia fac risipă, mai spuse el și îl chemă pe Boșcoduț.
Acesta intră în birou puțin agitat. Se cocoșase de tot, respira cam greu și mirosea urât.
– Auzi, tu fumezi în birou, cumva?
– Nu șefu, nu fumez în birou, eu nici măcar nu fumez. Intră oamenii la mine și de la ei este mirosul de țigară, răspunse transpirat Boșcoduț.
– Lasă, lasă, tu l-ai văzut pe Vasilesco săptămâna asta?
– L-am văzut șefu! Era cu ăla mic și se ferea de mine.
– E clar. Scutul meu energetic este praf! Tu ai auzit Boșcoduț ce se întâmplă prin oraș? Ai auzit de unul cu puteri magice, care este dușmanul meu?
– Am auzit șefu, dar nu face doi bani, Vasilesco este cel mai tare. L-am testat eu!
– Pe cine l-ai testat, Boșcoduț?
– Pe nașu, șefu! A mers uns, l-am lăsat fără chiloți pe el.
– Lasă, lasă, Boșcoduț, mergi în camera ta și de acum încolo semnezi tu, că eu oricum nu mai înțeleg nimic din hârtiile astea. Sunt prea obosit!
– Bine, șefu, bine, zise Boșcoduț și părăsi încăperea plin de griji. Pe de o parte se bucura, nu trebuie să-și mai facă griji, că șeful îi va strica jocurile, dar pe de altă parte s-a înspăimântat.
– Și dacă Vasilesco nu este atât de puternic? dacă scutul energetic al șefului este pătruns? Ce voi face eu? se întreba Boșcoduț în timp ce intra în biroul său. Secretara îi înțelese gândul ascuns. Îi aduse o cafea în birou și îi zâmbi.
– Bine, bine, zise Boșcoduț și îi făcu semn să părăsească încăperea. Era distrus!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*